„De ce testele nu spun întreaga poveste?”
„Se poate ca testele să arate un lucru, dar realitatea să fie mult mai gravă?”
„Poate un vârstnic cu demență să pară că se descurcă bine la unele sarcini, dar să fie complet dependent în viața de zi cu zi?”
Aceste întrebări apar frecvent în mintea persoanelor care au în familie o persoană care se confruntă cu deteriorare cognitivă, tulburări de memorie, dificultăți executive sau schimbări emoționale influențate de depresie, anxietate și stres.
Răspunsul este da — iar acest fenomen este mult mai des întâlnit decât ne imaginăm, mai ales în cazul vârstnicilor.
Când funcțiile păstrate maschează deteriorarea reală
În unele cazuri, persoanele afectate de demență sau alte forme de declin cognitiv pot obține scoruri relativ bune la anumite sarcini simple, cum ar fi calculele mentale sau repetarea unor secvențe scurte. Acest lucru se datorează adesea rezervei cognitive – abilități bine exersate de-a lungul vieții, care pot rămâne funcționale chiar și în prezența deteriorării cerebrale. Totuși, aceste rezultate nu reflectă dificultățile reale din viața de zi cu zi, unde persoana poate:
- pierde orientarea în timp și spațiu,
- uita pașii necesari pentru activități obișnuite,
- confunda obiectele sau rolul lor,
- deveni rigidă cognitiv, anxioasă sau dezorganizată,
- fi vulnerabilă la accidente sau situații de risc.
Acesta este momentul în care simpla testare cognitivă nu mai este suficientă.
Funcționarea adaptativă – unde se vede adevărata severitate
O evaluare profesionistă analizează nu doar ce poate repeta sau calcula o persoană, ci cum funcționează în mod real:
- poate să se îngrijească singură?
- își poate administra tratamentul?
- știe să folosească telefonul?
- poate ieși singură din casă în siguranță?
- poate lua decizii simple fără a se expune riscului?
Aici se observă cel mai clar impactul deteriorării cognitive, indiferent de scorurile obținute la teste: autonomia scade, iar vulnerabilitatea crește. Nu este neobișnuit ca un pacient să pară „coerent” într-o discuție scurtă, dar să nu poată organiza nicio activitate complexă, să uite imediat instrucțiunile sau să aibă nevoie de supraveghere permanentă.
Variabilitatea aparentă – una dintre cele mai mari surse de confuzie pentru familie
Persoanele cu demență sau tulburări cognitive avansate pot avea momente de luciditate, alternând cu perioade de confuzie, neliniște, dezorientare sau retragere influențate de:
- stres,
- oboseală,
- depresie,
- anxietate,
- modificări neurologice progresive.
Această fluctuație creează adesea impresia că „este mai bine” decât arată evaluarea sau că „se descurcă dacă își dă silința”. În realitate, aceste contraste sunt caracteristice deteriorării neurocognitive și reprezintă un semnal de alarmă privind nevoia de suport și protecție.
De ce evaluarea psihologică complexă este vitală
O evaluare completă nu se limitează la un singur test. Ea integrează:
- funcțiile cognitive (atenție, memorie, limbaj, organizare, orientare)
- funcționarea adaptativă și autonomia
- observația comportamentală
- impactul emoțional al depresiei, anxietății și stresului
- istoricul medical și neurologic
- riscul asupra siguranței personale
- capacitatea de gestionare a activităților zilnice
Doar prin reunirea acestor paliere putem înțelege cu adevărat nivelul de afectare și putem lua decizii corecte privind îngrijirea persoanei.
Realitatea se vede în ansamblu, nu în cifre
Testele cognitive sunt instrumente utile, dar nu spun niciodată întreaga poveste.
Realitatea funcțională — modul în care persoana trăiește, se descurcă și se adaptează — este cea care arată cu adevărat severitatea deteriorării.
De aceea, atunci când scorurile par „mai bune decât starea reală”, evaluarea complexă devine nu doar utilă, ci indispensabilă.
Pentru o evaluare neuropsihologică completă și profesionistă, programează o consultație pe gabrielacoman.ro — acolo unde știința întâlnește sufletul.
Evaluarea psihologică este dincolo de cifre.
📞 Programează o evaluare psihologică și vino să explorăm realitatea.
