În viața fiecăruia dintre noi există momente de criză, pierderi, schimbări bruște sau provocări care par imposibil de depășit. În aceste situații, două concepte fundamentale ne ajută să înțelegem modul în care oamenii fac față adversității: mecanismele de coping și reziliența.
Termenul coping provine din engleză și înseamnă „a face față”. În psihologie, mecanismele de coping reprezintă strategii cognitive, emoționale și comportamentale pe care le folosim pentru a gestiona stresul, emoțiile intense sau situațiile dificile.
Aceste mecanisme pot fi:
Active și adaptative – când implică găsirea de soluții, căutarea sprijinului social, exprimarea sănătoasă a emoțiilor, restructurarea gândurilor negative;
Pasive sau dezadaptative – când implică evitarea, negarea, reprimarea emoțiilor, consumul de substanțe sau comportamente compulsive. Ca de exemplu:
Coping centrat pe problemă – „Ce pot face concret să rezolv situația?”
Coping centrat pe emoție – „Cum îmi pot calma anxietatea și durerea sufletească?”
Coping de evitare – „Nu mă gândesc acum la asta, poate dispare.”
Alegerea strategiei depinde de personalitate, experiențele trecute, resursele de suport social și contextul în care apare stresul.
Reziliența sau arta de a te ridica
Reziliența este capacitatea psihologică de a reveni la echilibru după evenimente traumatizante sau perioade dificile. Nu înseamnă absența durerii sau a emoțiilor negative, ci abilitatea de a le integra și de a găsi sens în ele.
O persoană rezilientă acceptă că suferința face parte din viață, este flexibilă emoțional și cognitiv; are un sistem de valori și un sens al vieții bine conturat; caută activ sprijin și soluții; poate transforma experiențele dificile în oportunități de creștere personală.
Reziliența nu este un „dar” cu care ne naștem; ea se dezvoltă prin experiențe, relații de susținere și auto-reflecție.
Cum se leagă copingul de reziliență?
Mecanismele de coping sunt instrumentele prin care ne adaptăm la stres, iar reziliența este rezultatul pe termen lung al folosirii lor eficiente. Dacă folosim frecvent strategii sănătoase – cum ar fi comunicarea, autoreglarea emoțională, restructurarea cognitivă – ne întărim reziliența. Dacă rămânem blocați în evitări și negare, reziliența scade.
Rolul psihoterapiei
Psihoterapia sprijină procesul de construire a rezilienței prin:
- Explorarea modului în care gestionăm stresul și identificarea mecanismelor dezadaptative;
- Dezvoltarea abilităților de reglare emoțională și comunicare;
- Învățarea unor tehnici de coping centrate pe soluție;
- Conectarea cu propriile resurse interioare și cu rețeaua de sprijin.
Terapia devine astfel un spațiu sigur în care putem transforma vulnerabilitățile în resurse și putem construi un nou sens al vieții, chiar și după traume sau pierderi.
Reziliența nu este despre „a fi puternic” în sensul de a nu plânge sau a nu simți durere, ci despre capacitatea de a rămâne conectat cu tine însuți, de a cere ajutor și de a găsi o cale înainte. Fiecare dintre noi poate deveni mai rezilient, pas cu pas, cu sprijinul potrivit și prin explorarea atentă a propriilor mecanisme de coping.
📞 Programează o evaluare psihologică
👩⚕️ Gabriela Coman – Psiholog clinician, Psihoterapeut
📍 București și online
📞 0723.512.459
Coping și reziliență – resursele care ne ajută să mergem mai departe
💛 Programează o ședință și descoperă cum poți deveni mai rezilient, pas cu pas.
