În practica clinică, desenul rămâne unul dintre cele mai simple și mai revelatoare instrumente de evaluare a stării cognitive și emoționale. Chiar și o schiță aparent banală poate deveni un indicator al modului în care o persoană percepe lumea, se raportează la propriul corp și își organizează gândurile. În cazul persoanelor cu boala Huntington, desenul capătă o valoare diagnostică și prognostică deosebită, deoarece această afecțiune neurodegenerativă afectează simultan funcțiile motorii, cognitive și emoționale.
Analiza desenului: hașuri, rigiditate și simplificare cognitivă
Lucrarea analizată constă în două desene asemănătoare, realizate în creion: o versiune mai mică, urmată de una mai mare și mai detaliată. Alegerea repetării imaginii sugerează efortul conștient de planificare și dorința de a perfecționa rezultatul, însă liniile tremurate și hașurile neregulate reflectă dificultăți motorii fine, specifice tulburărilor de mișcare din Huntington.
Fundalul este intens hașurat, într-un stil dezordonat, care transmite neliniște psihomotorie și hiperactivitate involuntară. Desenul propriu-zis reprezintă o floare simplificată, lipsită de decor sau elemente suplimentare. Această alegere poate fi pusă pe seama reducerii spontaneității și a creativității, dar și a oboselii cognitive asociate stadiilor moderate de boală.
Liniile ferme, dar nesigure, sugerează un efort susținut de control voluntar asupra mâinii, iar lipsa proporțiilor precise confirmă afectarea coordonării vizuo-motorii. Rezultatul este o compoziție centrată, rigidă, ce transmite mai multă intenție decât libertate artistică.
Boala Huntington este caracterizată de degenerescență neuronală progresivă, afectând nucleii bazali și cortexul prefrontal. Această degradare se reflectă nu doar în mișcările involuntare (coree), ci și în procesele cognitive și emoționale. Desenele pacienților cu Huntington tind să prezinte:
- Rigiditate și schematizare excesivă – imagini simplificate, fără detalii complexe, pe fondul scăderii flexibilității cognitive.
- Linii tremurate sau fragmentate – rezultatul tulburărilor motorii și al pierderii controlului fin.
- Repetiție și perseverație – încercarea de a reface aceeași imagine reflectă afectarea funcțiilor executive.
- Hașurare compulsivă sau intensă – posibil semn al neliniștii psihice și al hiperactivității motorii.
- Compoziție rigidă, lipsită de expresivitate – indică reducerea inițiativei creative și a spontaneității emoționale.
Aceste caracteristici confirmă faptul că desenul devine un instrument valoros în evaluarea neuropsihologică, ilustrând nu doar declinul motor, ci și impactul cognitiv și emoțional al bolii.
Dimensiunea emoțională a desenului
Dincolo de aspectele tehnice, desenul exprimă și o dimensiune emoțională profundă: pacientul depune un efort vizibil pentru a reda ceva estetic și organizat, ceea ce indică păstrarea intenției artistice și a dorinței de exprimare personală. Această luptă între dorință și limitările impuse de boală este frecvent întâlnită la pacienții cu Huntington și poate deveni un punct de plecare pentru intervenții terapeutice centrate pe identitate și autoeficacitate.
Desenul evidențiază deteriorare motorie severă, afectarea funcțiilor executive, rigidizare cognitivă și diminuarea spontaneității emoționale. Hașurarea compulsivă și simplificarea formei confirmă prezența unui declin neurodegenerativspecific bolii Huntington. Cu toate acestea, alegerea subiectului floral și intenția clară de organizare a compoziției demonstrează resurse de exprimare artistică și voință creativă, aspecte esențiale pentru menținerea calității vieții.
Integrarea art-terapiei și a exercițiilor de motricitate fină în programul de reabilitare poate susține stimularea funcțiilor cognitive și menținerea autonomiei. Evaluările grafice periodice oferă un indicator vizual al progresiei bolii și al eficienței intervențiilor psihoterapeutice și medicale.
🌟 Un diagnostic nu definește un copil.
Programează o evaluare clinică și descoperă pași concreți pentru susținerea calității vieții.
